E vine de la Elena, Sfânta împărăteasă

Când am creat blogul, m-am întrebat ce nume să-i dau. Sunt mulți care doresc să se promoveze pe ei și-și pun propriul nume, eu mi-am dorit să fie altceva, ceva deosebit, un acronim, însă să cuprindă simboluri a ceea ce mă definește. Știam că vreau să scriu în el despre cele trei domenii care mă pasionează, pe care le dezvolt în paralel și chiar le intersectez, acolo unde se poate, si anume:  psihopedagogia – psihoterapia, gătitul și iubirea de țară. Sunt trei, deci să fie 3 litere. Care anume?! Păi, atâta timp cât am abilități native pentru două dintre ele, psihopedagogia – psihoterapia și gătitul, nu mai spunem că pentru prima m-am și școlit și-o voi face toată viața, am ales prima literă de la nume, iar următoarele două litere trebuiau s-o integreze pe cea de-a treia și nimic nu s-a potrivit mai bine decât codificarea ei geografică.
Numele meu vine de la numele unei Sfinte Împărătese pe care creștinii ortodoxi o serbează, în fiecare an, pe data de 21 Mai, alături de fiul său, Constantin. Au fost momente când, trebuie să recunosc, nu mi-a plăcut acest nume.
Sunt acele momente, pe care cred că le știți mulți, cele când ești mic și ceilalți copii îți pocesc numele, așa cum consideră fiecare de cuviință, iar apelative de genul „Lenuța”, „Leni” îți ajung pe la ureche și tu nu știi cu cine vrea să vorbească căci nu te identifici cu ele.
Unii ar spune că și acestea sunt variante ale aceluiași nume și nu contest acest lucru, așa e, însă pentru mine ele n-au aceeași semnificație. Cu acestea nu mă pot identifica. Aici cred că m-a influențat și atitudinea mamei când bunicii din partea tatălui voiam să mă strige „Lili”, iar ea a spus: „Elena o cheamă și Elena o să-i spunem” 🙂
Însă, timpul a trecut, eu am crescut și multe istorii frumoase am citit despre Sfânta Împărăteasă Elena sau alte personalități care au făcut cinste acestui nume. Și așa, ușor, ușor, am început să-l plac și chiar să mă simt binecuvântată că port un nume așa de sfânt.
Elena este un nume foarte vechi, răspândit, ce vine din cultura greacă. Se pare că a fost numele unei divinități a luminii și vine de la cuvintele grecești „helane” care înseamnă „torță”, „făclie”, „foc sacru” sau de la grecescul „hele” care semnifică „lumina arzătoare a soarelui”.
Asta explică firea mea pasională în tot ceea ce face, scânteia care se poate aprinde ușor (recunosc, am și astfel de momente), atracția către spiritualitate și divinitate(am mers de mică la biserică și o fac cu plăcere și acum), credința nestrămutată în Domnul(l-am simțit mereu aproape și fără El știu că sunt nimic), puterea cu care-mi duc proiectele la capăt și ideile în care cred, de asemeni, iubirea de căldură, de soare, de frumos. Și ca și când acestea nu ar fi de ajuns, de o lună de zile, mă las răsfățată de razele blânde ale soarelui, în fiecare dimineață, când strălucește la mine-n fereastră.
Acestea fiind spuse, doresc tuturor celor care poartă atât prenumele Elena, cât și Constantin, o viață binecuvântată!

Sfintii_Constantin_si_Elena

Și cum de la o astfel de zi nu putea lipsi ceva dulce și bun, vă ofer o felie din tortul meu 🙂 La mulți ani, tuturor!

20160520_200712.1.st

20160520_200950.1

Leave a Reply

error: Protejat. Poți spune altora prin share pe facebook !!